Guta: simptome, acid uric mărit, dietă și tratament

Ce este guta?

Guta este o artrită inflamatorie produsă de depunerea de cristale de urat monosodic în articulații și în țesuturile din jurul lor. Cristalele se formează atunci când acidul uric din sânge rămâne mult timp la valori crescute (hiperuricemie), peste pragul de aproximativ 6,8 mg/dl, la care nu se mai poate dizolva.

Un studiu Global Burden of Disease publicat în 2024 estimează aproximativ 56 de milioane de persoane cu gută în lume, iar numărul este în creștere, odată cu obezitatea, diabetul și îmbătrânirea populației. Boala este mult mai frecventă la bărbați; la femei apare de obicei după menopauză.

Guta a fost numită „boala regilor”, însă astăzi este o boală cât se poate de comună, strâns legată de hipertensiune, boala renală cronică, diabet și boli cardiovasculare.

Cauze și factori declanșatori

Acidul uric provine din descompunerea purinelor, substanțe produse de organism și aflate în unele alimente. Acidul uric crește când rinichii îl elimină insuficient (cauza cea mai frecventă) sau când se produce în exces.

Factori de risc

sexul masculin și predispoziția familială;
obezitatea și sindromul metabolic;
boala renală cronică;
hipertensiunea arterială și unele medicamente: diureticele (tiazidice, de ansă), aspirina în doze mici, ciclosporina;
consumul de alcool, mai ales bere și băuturi spirtoase;
băuturile îndulcite cu fructoză;
consumul mare de carne roșie, organe (ficat, rinichi) și fructe de mare.

Ce poate declanșa o criză

O masă copioasă cu alcool, deshidratarea, un post prelungit, o intervenție chirurgicală, o boală acută, începerea unui diuretic sau, paradoxal, începerea tratamentului pentru scăderea acidului uric fără protecție antiinflamatoare.

Simptomele gutei

Criza de gută

Criza tipică începe brusc, adesea noaptea sau dimineața devreme, și atinge intensitatea maximă în 12–24 de ore:

durere foarte intensă într-o singură articulație; pacienții spun că nu suportă nici atingerea cearșafului;
umflare, roșeață și căldură locală; pielea poate deveni lucioasă, violacee;
cel mai des este afectată articulația de la baza degetului mare de la picior (podagra), dar pot fi afectate și glezna, genunchiul, mijlocul piciorului, încheietura mâinii sau cotul;
uneori febră și stare generală alterată.

Criza se remite, chiar și netratată, în una-două săptămâni. Urmează o perioadă fără simptome, care poate dura luni sau ani. Fără tratament, crizele devin tot mai dese, mai lungi și cuprind mai multe articulații.

Guta cronică și tofii

În timp, cristalele se acumulează în depozite vizibile sub piele, numite tofi, pe degete, coate, tendonul lui Ahile sau pe pavilionul urechii. Articulațiile pot fi afectate permanent, iar la rinichi se pot forma calculi de acid uric.

Atenție: o articulație brusc roșie, caldă și dureroasă, însoțită de febră, poate fi și o artrită septică (infecție), care este o urgență medicală. Dacă nu aveți un diagnostic cert de gută, cereți evaluare medicală în aceeași zi.

Cum se pune diagnosticul

Analiza lichidului articular la microscop, cu evidențierea cristalelor de urat, este standardul de aur.
Ecografia musculoscheletală poate arăta semne caracteristice: depunerea de cristale pe suprafața cartilajului (semnul „dublului contur”), tofii și inflamația. Este nedureroasă și se poate face chiar în timpul consultației.
Acidul uric seric este esențial pentru urmărirea tratamentului, dar în criză poate fi fals normal; se recomandă repetarea lui după două-patru săptămâni.
Evaluarea generală: funcția renală, glicemia, profilul lipidic, tensiunea arterială, deoarece guta se asociază frecvent cu aceste afecțiuni.

Tratamentul crizei de gută

Cu cât tratamentul începe mai devreme, ideal în primele 12–24 de ore, cu atât efectul este mai bun. Opțiunile, alese de medic în funcție de bolile asociate, sunt:

colchicina în doze mici, începută cât mai repede de la debut;
antiinflamatoarele nesteroidiene, dacă nu există contraindicații (boală renală, ulcer, boli cardiovasculare);
corticosteroizii, pe cale orală sau sub formă de infiltrație intraarticulară, care poate fi ghidată ecografic.

Pe lângă medicamente: repaus al articulației, ridicarea piciorului, comprese reci și hidratare. Dacă aveți deja crize repetate, discutați cu medicul un plan de acțiune, astfel încât să puteți începe tratamentul imediat.

Tratamentul de lungă durată: acidul uric sub 6 mg/dl

Criza tratată nu înseamnă boală vindecată: cristalele rămân în articulații. Ghidurile EULAR și ACR recomandă strategia „tratament țintă”: scăderea acidului uric sub 6 mg/dl și menținerea lui acolo pe termen lung. Pentru pacienții cu tofi sau cu forme severe, ținta este sub 5 mg/dl, până la dizolvarea cristalelor.

Când se începe tratamentul hipouricemiant

Tratamentul este recomandat pacienților cu crize repetate (două sau mai multe pe an), cu tofi, cu afectare articulară vizibilă la imagistică sau cu calculi renali. Poate fi luat în considerare de la primul diagnostic la pacienții tineri, la cei cu acid uric foarte mare sau cu boli renale ori cardiovasculare asociate.

Medicamentele

Alopurinolul este prima alegere. Se începe cu o doză mică și se crește treptat, la câteva săptămâni, până la atingerea țintei, cu adaptare la funcția renală.
Febuxostatul este o alternativă, folosită cu prudență la pacienții cu boli cardiovasculare.
Profilaxia crizelor: în primele luni de tratament, când cristalele încep să se dizolve, crizele pot apărea mai des. De aceea se asociază de obicei colchicină în doză mică sau un antiinflamator, pentru o perioadă de aproximativ trei-șase luni.

Tratamentul hipouricemiant este, de regulă, de lungă durată. Oprirea lui duce la creșterea acidului uric și la revenirea crizelor.

Dieta în gută

Alimentația nu înlocuiește tratamentul, dar îl sprijină și reduce riscul cardiovascular asociat gutei.

De limitat	Recomandat
Bere, băuturi spirtoase, vin în exces	Apă, 2 litri pe zi dacă nu există contraindicații
Sucuri și băuturi îndulcite cu fructoză	Lactate cu conținut scăzut de grăsime
Organe (ficat, rinichi), mezeluri	Legume, cereale integrale, leguminoase în cantități obișnuite
Carne roșie în porții mari	Carne albă, ouă, pește în porții moderate
Fructe de mare, sardine, hamsii	Cafea (nu crește riscul), cireșe și vișine

Scăderea treptată în greutate ajută. Dietele drastice și postul prelungit pot, în schimb, declanșa crize.

Când să mergeți la reumatolog

Programați un consult după prima criză suspectă, dacă aveți acid uric crescut și dureri articulare, dacă crizele se repetă sau dacă observați noduli sub piele. La Reumamed, ecografia făcută în timpul consultației poate arăta depozitele de cristale, iar planul de tratament urmărește atingerea țintei de acid uric, nu doar calmarea durerii. Guta poate coexista cu artroza, iar diferențierea lor schimbă tratamentul.

Întrebări frecvente

Pot avea gută dacă acidul uric este normal?

Da. În timpul crizei, acidul uric din sânge poate fi normal sau chiar scăzut. De aceea analiza se repetă la două-patru săptămâni după criză, iar diagnosticul se sprijină pe examinare, pe ecografie sau pe analiza lichidului articular.

Cât durează o criză de gută?

Netratată, o criză durează de obicei între câteva zile și două săptămâni. Tratamentul început în primele 12–24 de ore scurtează mult durata și intensitatea durerii.

Trebuie să opresc alopurinolul în timpul unei crize?

Nu. Dacă luați deja tratament pentru scăderea acidului uric, continuați-l în timpul crizei și tratați criza separat, conform recomandării medicului.

Dieta este suficientă pentru a trata guta?

De obicei nu. Dieta scade acidul uric doar moderat. Ea ajută și este importantă pentru sănătatea generală, dar la majoritatea pacienților cu crize repetate este nevoie de tratament medicamentos pentru a atinge ținta.

Ce băuturi sunt cele mai nocive în gută?

Berea (inclusiv cea fără alcool, bogată în purine), băuturile spirtoase și sucurile îndulcite cu fructoză. Apa este cea mai bună alegere; cafeaua nu crește riscul de gută.

Surse și lecturi suplimentare

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultul medical. Nu începeți, nu modificați și nu opriți un tratament fără recomandarea medicului.