Osteoporoza: cauze, simptome, osteodensitometrie DXA și tratament

Ce este osteoporoza?

Osteoporoza este o boală a întregului schelet în care oasele își pierd din densitate și din calitatea structurii interne. Osul devine mai poros și mai fragil, astfel încât se poate rupe la un traumatism minor: o cădere de la propria înălțime, o aplecare, uneori chiar un strănut puternic. Aceste fracturi se numesc fracturi de fragilitate.

Fracturile tipice apar la nivelul vertebrelor, șoldului (colul femural), încheieturii mâinii și umărului. Fractura de șold este cea mai gravă: un an după fractură, aproximativ 40% dintre pacienți nu mai pot merge singuri, iar majoritatea au nevoie de ajutor pentru activitățile zilnice.

Fundația Internațională pentru Osteoporoză estimează că, după vârsta de 50 de ani, aproximativ o femeie din trei și un bărbat din cinci vor suferi o fractură osteoporotică. Osteoporoza nu este deci o problemă exclusiv feminină.

Cine are risc crescut de osteoporoză

Pierderea de masă osoasă începe natural după 35–40 de ani și se accelerează la femei în primii ani după menopauză, odată cu scăderea estrogenilor. Riscul este mai mare în prezența următorilor factori:

• vârsta înaintată și sexul feminin;
• menopauza precoce (înainte de 45 de ani) sau îndepărtarea chirurgicală a ovarelor;
• o fractură anterioară după un traumatism minor – cel mai important semnal de alarmă;
• fractura de șold la unul dintre părinți;
• tratamentul cu glucocorticoizi (cortizon, prednison, metilprednisolon) pe o perioadă de peste trei luni;
• greutatea corporală mică și alimentația săracă în calciu și proteine;
• fumatul și consumul crescut de alcool;
• sedentarismul;
• boli asociate: poliartrita reumatoidă, spondilita anchilozantă, hipertiroidismul, hiperparatiroidismul, diabetul, bolile inflamatorii intestinale, celiachia, boala renală cronică;
• unele medicamente: tratamentele hormonale pentru cancerul de sân sau de prostată, anumite anticonvulsivante, utilizarea îndelungată a unor protectoare gastrice.

Simptome: de ce se numește „boala tăcută”

Osteoporoza nu doare și nu dă simptome până la apariția unei fracturi. Există totuși câteva semne care ar trebui să vă atragă atenția:

• scăderea în înălțime cu 3–4 cm sau mai mult față de tinerețe;
• cifoza („cocoașa”) care apare treptat în partea de sus a spatelui;
• o durere de spate bruscă, după un efort banal, care poate semnala o tasare de vertebră; multe fracturi vertebrale trec totuși neobservate;
• o fractură la încheietura mâinii după o cădere banală.

Cum se pune diagnosticul

Osteodensitometria DXA

Investigația de referință este osteodensitometria DXA (absorbțiometrie duală cu raze X), făcută la nivelul coloanei lombare și al șoldului. Este rapidă, nedureroasă și folosește o doză foarte mică de radiații. Rezultatul este exprimat prin scorul T, care compară densitatea osoasă a pacientului cu cea a unui adult tânăr sănătos:

La femeile înainte de menopauză și la bărbații tineri se folosește scorul Z, care compară rezultatul cu persoane de aceeași vârstă.

Calculul riscului de fractură (FRAX)

Densitatea osoasă nu spune totul. Instrumentul FRAX combină vârsta, sexul, greutatea, factorii de risc și, opțional, rezultatul DXA pentru a estima probabilitatea unei fracturi în următorii zece ani. Decizia de tratament se bazează pe acest risc global, nu doar pe o cifră.

Analizele de sânge

Înainte de a începe tratamentul, medicul caută cauzele „secundare” de osteoporoză și verifică dacă tratamentul poate fi administrat în siguranță: calciu, fosfor, vitamina D (25-OH), parathormon, funcția renală și hepatică, hemoleucogramă, TSH și, după caz, alte teste. Uneori este necesară și o radiografie a coloanei pentru a căuta fracturi vertebrale „tăcute”.

Tratamentul osteoporozei

Scopul tratamentului nu este doar „creșterea densității”, ci prevenirea fracturilor. Tratamentul are o bază comună pentru toți pacienții și, atunci când riscul o impune, medicamente specifice.

Baza: calciu, vitamina D, mișcare

• Calciu: în jur de 1000–1200 mg pe zi, de preferat din alimentație (lactate, brânzeturi, sardine, migdale, legume verzi). Suplimentele se folosesc doar dacă alimentația nu acoperă necesarul.
• Vitamina D: suplimentarea, frecvent 800–1000 UI pe zi, este utilă mai ales la vârstnici și la cei care stau puțin la soare. Doza se stabilește în funcție de nivelul din sânge.
• Exercițiile cu încărcare (mers alert, urcat scări), cele de forță și cele de echilibru mențin osul și reduc riscul de cădere.
• Prevenirea căderilor: iluminare bună, covoare fixate, bare de sprijin în baie, încălțăminte stabilă, verificarea vederii și a medicamentelor care dau amețeli.
• Renunțarea la fumat și limitarea alcoolului.

Medicamentele care previn fracturile

• Bisfosfonații (alendronat, risedronat, ibandronat, acid zoledronic) încetinesc pierderea de os. Se administrează ca tablete săptămânale sau lunare ori ca perfuzie o dată pe an. Tabletele se iau dimineața, pe stomacul gol, cu un pahar plin de apă, rămânând în poziție verticală cel puțin 30 de minute.
• Denosumabul este o injecție subcutanată la fiecare șase luni. Nu se oprește brusc, fiindcă întreruperea necontrolată crește riscul de fracturi vertebrale.
• Tratamentele osteoformatoare (teriparatida, romosozumabul) stimulează formarea de os nou și sunt rezervate pacienților cu risc foarte mare de fractură.
• Raloxifenul și, la unele femei aflate la începutul menopauzei, terapia hormonală pot fi opțiuni în situații selectate.

Tratamentul durează de obicei mai mulți ani și se reevaluează periodic, inclusiv prin DXA repetată la unul-doi ani sau la intervalul recomandat de medic.

Osteoporoza și bolile reumatice

Pacienții cu boli inflamatorii, precum poliartrita reumatoidă sau spondilita anchilozantă, au un risc mai mare de osteoporoză, atât din cauza inflamației cronice, cât și a tratamentului cu cortizon. De aceea, medicul reumatolog evaluează în mod obișnuit și sănătatea oaselor, nu doar a articulațiilor.

Când să mergeți la reumatolog

Programați un consult dacă ați avut o fractură după o cădere banală, dacă ați scăzut în înălțime, dacă luați cortizon de mai mult de trei luni, dacă ați intrat la menopauză înainte de 45 de ani sau dacă aveți o osteodensitometrie cu scor T scăzut. La Reumamed, Dr. Mădălina Roșu interpretează rezultatele DXA și ale analizelor, calculează riscul de fractură și stabilește un plan de tratament adaptat.

Întrebări frecvente

Osteoporoza doare?

Nu, osteoporoza în sine nu doare. Durerea apare atunci când se produce o fractură, de exemplu o tasare de vertebră, care se poate manifesta ca o durere de spate bruscă după un efort banal.

La ce vârstă trebuie făcută osteodensitometria DXA?

În general, femeile de peste 65 de ani și bărbații de peste 70 de ani. Mai devreme, dacă există factori de risc: menopauză precoce, tratament îndelungat cu cortizon, o fractură după o cădere banală, poliartrită reumatoidă sau fractură de șold la părinți.

Calciul și vitamina D sunt suficiente pentru a trata osteoporoza?

Nu. Sunt necesare ca bază, dar nu înlocuiesc medicamentele specifice atunci când riscul de fractură este crescut.

Pot opri singur tratamentul cu denosumab?

Nu. Oprirea bruscă a denosumabului poate duce la o pierdere rapidă de masă osoasă și la fracturi vertebrale multiple. Orice întrerupere se planifică împreună cu medicul, de regulă cu trecerea la alt tratament.

Ecografia de la călcâi poate pune diagnosticul de osteoporoză?

Nu. Măsurătorile cu ultrasunete la călcâi sunt doar teste de triaj. Diagnosticul se pune prin osteodensitometrie DXA la nivelul coloanei lombare și al șoldului.

Surse și lecturi suplimentare

1. Gregson CL et al. UK clinical guideline for the prevention and treatment of osteoporosis (NOGG). Arch Osteoporos, 2022
2. International Osteoporosis Foundation – Facts and statistics
3. FRAX – instrument de calcul al riscului de fractură (Universitatea din Sheffield)
4. Raportul de Gardă – Peste 1 milion de români cu vârste de peste 50 de ani suferă de osteoporoză, 2020

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultul medical. Nu începeți, nu modificați și nu opriți un tratament fără recomandarea medicului.